Å·±¦ÓéÀÖ

“La plecare m-a cunondus Dinu [Noica] (...) Și, cu toate că îi recunosc lui D. o anumită inteligență È™i încă alte câteva calități, este totuÈ™i un om pe care-l consider (...) străin de mine. De fapt, ceea ce mi-l face antipatic nu este faptul că judecă strâmb, nici faptul că are înclinare spre È™i credință în lucruri pe care eu le consider cu totul superficiale. Cunosc atâția oameni care au creierul construit alandala, atâția cu credinÈ›e primitive, dar care, indiferent de asta, îmi sunt foarte dragi. ÃŽmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am mai întâlnit la o creatură umană, la acest nivel. N-are niciun grăunte de sinceritate, nici măcar față de el însuÈ™i. Mă gândesc uneori că poate să fie patologic... dar asta să fie oare o scuză? Poate cel mult o explicaÈ›ie.”
― Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulÅ£umit

“Dar, dacă am cerceta lucrurile fără interesul de a dovedi ceva prin ele, am putea vedea într-o zi ce oceane de fapte inutile, de fapte leneÈ™e, au fost în lume. Toată lenea lumii ni s-a ascuns.”
― Constantin Noica