欧宝娱乐

“... acolo unde nu exist膬 aparat de stat 葯i supramunc膬, nu exist膬 nici model-Munc膬. Exist膬 doar o varia葲ie continu膬 a ac葲iunii libere, trec芒nd de la cuv芒nt la ac葲iune, de la o ac葲iune la alta, de la ac葲iune la c芒ntec, de la c芒ntec la cuv芒nt, de la cuv芒nt la 卯ntreprindere, 卯ntr-un ciudat cromatism, cu momente de v芒rf sau de efort pe care observatorul extern nu poate dec芒t s膬 le 鈥榯raduc膬鈥� 卯n termeni de munc膬, izbucnind intens 葯i rar. E adev膬rat c膬 卯ntotdeauna s-a spus despre negri: 鈥楴u muncesc, nu 葯tiu ce 卯nseamn膬 munca.鈥� ... La fel de adev膬rat este c膬 葯i indienii nici m膬car nu 卯n葲elegeau despre ce este vorba, fiind total incapabili de vreun fel de organizare a muncii, chiar 葯i sclavagist膬: americanii nu vor fi importat at芒葲ia negri dec芒t pentru c膬 nu se puteau folosi de indieni, care preferau mai degrab膬 s膬 moar膬. Anumi葲i etnologi remarcabili au pus o 卯ntrebare esen葲ial膬. Au 葯tiut s膬 卯ntoarc膬 problema: societ膬葲ile primitive nu sunt ni葯te societ膬葲i de penurie sau de subzisten葲膬, dat fiindc膬 nu cunosc munca, ci, dimpotriv膬, ni葯te societ膬葲i ale ac葲iunii libere 葯i ale spa葲iului neted, care nu au nicio nevoie de un factor-munc膬 , tot a葯a cum nici nu constituie stocuri. Aceste societ膬葲i nu sunt ni葯te societ膬葲i ale lenei, chiar dac膬 diferen葲a lor fa葲膬 de munc膬 poate s膬 se exprime sub forma unui 鈥榙rept la lene鈥�. 葮i nu sunt ni葯te societ膬葲i f膬r膬 legi, chiar dac膬 diferen葲a lor fa葲膬 de lege poate s膬 se exprime sub aparen葲a unei 鈥榓narhii鈥�. Ele au mai cur芒nd legea nomos-ului, care regleaz膬 o varia葲ie continu膬 a activit膬葲ii, cu propria ei rigoare 葯i propria ei cruzime (a te debarasa de ceea ce nu po葲i s膬 transpor葲i 鈥� batr芒ni sau copii...). (Gilles Deleuze et F茅lix Guattari)”
― Gilles Deleuze, A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia

“Lenea este singura mea libertate. Inutil膬 de altfel. Sau extrem de util膬, nu 艧tiu. Stau 卯ntre incertitudini. E o form膬 de existen牛膬 incertitudinea, cel pu牛in in ce m膬 prive艧te. Lenevind, ascult 艧i vad nu doar minunile lumii, ci 艧i dezastrele ei 艧i 卯nv膬牛 ceea ce 艧tie dintotdeauna toat膬 lumea, c膬 dincolo de bucurie se afl膬 艧i reversul ei. Lenevind simt cum cresc 艧i m膬 maturirez (aproximativ, fiindc膬 mi-e groaz膬 de omul matur care 艧tie totul 艧i nu se mai teme de nimic, nici chiar de moarte, mi-e frica de fiin牛ele st膬p芒ne pe sine, docte, coapte, cum se mai zice; poate e la mijloc 艧i o groaz膬 de cuvin牛ele `matur`, `doct`, `copt` etc), absorb ca un burete o lume care nu este a mea, cum apa nu este organic a buretelui, 艧i a艧tept s膬 uit sau sa le 卯mparta艧esc altora (tot o tentativ膬 ca sa uit) ce-am aflat 艧i s膬 devin ceea ce ar trebui s膬 fiu cu adev膬rat eu (curat 艧i luminat, ca argintul strecurat, cum cer desc芒ntecele s膬 r膬m芒n膬 cel lovit de boli 艧i blesteme c芒nd ele vor pleca) 艧i ceea ce n-o s膬 mai fiu niciodata, am impresia.”
― D. R. Popescu, The Royal Hunt

“Dar, dac膬 am cerceta lucrurile f膬r膬 interesul de a dovedi ceva prin ele, am putea vedea 卯ntr-o zi ce oceane de fapte inutile, de fapte lene葯e, au fost 卯n lume. Toat膬 lenea lumii ni s-a ascuns.”
― Constantin Noica