ŷ������

“Snad to bylo i tím, co všechno jsem slyšel od pana profesora, který se překonával v nadávání, žádný kočí nedovedl tak nadávat ani koním, ani lidem tak, jako pan profesor �ڰ����Գ��dzܳ�����é literatury a estetiky..., a přitom nám vykládal o všem, co zajímalo i jej, vykládal každý večer, ještě jsem otvíral dveře, a on než usnul, než jsme usnuli, tak do poslední chvíle vykládal taky, co je estetika a co je etika a o filozofii a filozofech, vždycky o těch filozofech vykládal tak, Krista Pána nevyjímaje, že to je banda raubířů a syčáků a vrahounů a darebáků, že kdyby nebyli, bylo by lidstvu líp, ale lidstvo že je potomstvo zlé a blbé a zločinné, a tak snad ten profesor mě utvrdil v tom, že je třeba být sám, že večer jsou vidět hvězdy a v poledne jen hluboké studny...”
― Bohumil Hrabal, I Served the King of England

“Şi aceasta îmi creează, în relaţiile cu oamenii, probleme de răbdare deloc neînsemnate; umanitatea mea constă nu în a simţi cu simpatie cum anume este făcut omul, ci în a fi în stare să suport că îi simt... Umanitatea mea este o constantă depăşire a mea însumi. - Dar mie îmi e necesară singurătatea, adică vindecarea, reîntoarcerea la mine însumi, putinţa de a respira un aer liber, uşor, însufleţit. [...] Dezgustul faţă de om, faţă de "plebe", a fost întotdeauna cea mai mare primejdie pentru mine...”
― Friedrich Nietzsche, Ecce Homo

“Să te ştii într-un pom fructul care, de prea multă umbră, nu se poate coace vreodată şi să vezi chiar în faţa ta raza de soare care-ţi lipseşte”
― Arthur Schopenhauer, The Art of Worldly Wisdom: A Pocket Oracle

“Voiau sa vorbesca si nu puteau. Le erau ochii plini de lacrimi. Amandoi arau palizi si slabi; dat pe chipurile acestea bolnavicioase si palide straluceau zorile unor preschimbari depline, ale invierii si renasterii lor la o viata noua. Ii renegase dragostea, inima unuia cuprindea izvoare nesecate de viata pentru inima celuilalt.”
― F.M Dostojewski, Crime and Punishment

“Dar, dacă am cerceta lucrurile fără interesul de a dovedi ceva prin ele, am putea vedea într-o zi ce oceane de fapte inutile, de fapte leneșe, au fost în lume. Toată lenea lumii ni s-a ascuns.”
― Constantin Noica

“Pentru gânditorul riguros, problema nu este dacă să
începi, ci cum, de unde și în ce fel să începi. E nevoie
de o metodă clară, de un eșafodaj conceptual care se
schimbă repede în eșafod pentru a-i face pe privitori
să asiste la nedeclarata decapitare a lui Dumnezeu, în
timp ce jubilează la jocul conceptual al gândirii.”
― Nicolae Turcan, Abisul şi cealaltă dragoste

“Oamenii care interiorizează nu pot lua faptele brute, nude sau moarte, ci le vitalizează, le integrează, topindu-le într-un torent lăuntric. Toţi oamenii văd focuri, furtuni, prăbuşiri, peisaje; dar câţi simt în ei flăcări, trăsnete, vârtejuri sau armonii?”
― Emil M. Cioran, On the Heights of Despair

“Prefer de o mie de ori o existenţă dramatică, torturată pentru destinul ei în lume şi chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare, decât un om abstract, frământat de probleme abstracte care nu angajează fondul subiectivităţii noastre. Dispreţuiesc în această gândire absenţa riscului, a nebuniei şi a pasiunii. Cât de fecundă este o gândire vie, pasionată, în care lirismul circulă ca sângele în vine!”
― Emil M. Cioran, On the Heights of Despair

“Tot ceea ce iese din cadrele acceptate ale vieţii de fiecare zi se ipostaziază, deoarece umanul are graniţe care exclud neobişnuitul.”
― Emil M. Cioran, Schimbarea la față a României