Å·±¦ÓéÀÖ

“Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
³Ùâ³¾±è±ô±ð±ô±ð.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
²Ô´Ç±èÅ£¾±±ô±ð.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău ÅŸi te iubeam.”
― Nichita Stănescu

“Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul.Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare,acomodat cu mediul,preocupat de noile lui probleme.Și deodată o străfulgerare orbitoare:chipul cuiva,ochii cuiva,ochii È™i gura cuiva.Le simÈ›i cu un realism zguduitor È™i îți dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanță,indiferent,ba chiar dizgraÈ›ios.DizgraÈ›ios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini,de acea gură.CunoÈ™ti dumneata durerea de inimă,durerea aceea fizică ce ne sfâșie pieptul,scurt È™i violent?...”
― Tadeusz DoÅ‚Ä™ga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Cum sînt ei, moldovenii, n-au apucat bine să iasă din sat, că oamenilor a ÅŸi început, în taină, să li se facă dor de casă. AÅŸa ni-e zodia, ÅŸi de cîte ori va fi să se schimbe vremea, de atîtea ori ne vor durea rădăcinile...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Se ia dorul, încet, să nu-l doară, se cuprinde în braÈ›ele timpului; se reazămă sufletul pe un ochi catifelat de stea. Se aÈ™ează dorul în palmele Universului, în dansul precipitat al timpului. ÃŽmbrățiÈ™are caldă între stele arzătoare È™i licăriri de secunde. ÃŽmbrățiÈ™are caldă între chemări telurice, frânturi de gânduri rupte între drumuri nesfârÈ™ite. Oameni È™i lumini, trenuri, gări, aeroporturi, aterizări È™i decolări. Se ciocnesc de valurile realității, se sparg în mii de frânturi. Rămân aceeaÈ™i oameni. Doar luminile roiesc în timpuri peculiare, È™i răsfrânge dorul în umbre întunecoase, târându-l între trenuri È™i gări, aeroporturi, aterizări È™i decolări.”
― Simona Prilogan, Dragoste, Flori

“ÃŽntr-un aeroport ce urma să devină martorul bucuriilor È™i tristeÈ›ilor următoare. ÃŽncercuiri de lacrimi, între aterizări È™i decolări. Lacrimi de bucurie, dor, dar niciodată înstrăinare.
Povestea aceasta încape probabil în detaliile multora dintre voi, mai mult sau mai puÈ›in nuanÈ›ate. Avioane pleacă zilnic înspre necunoscutul unora dintre noi. Cu multe emoÈ›ii la purtător. Un „bine aÈ›i venit la bordâ€� ne sfârtecă uneori ³úâ³¾²ú±ð³Ùul zilei, dar speranÈ›a ne È›ine strâns legaÈ›i într-un albastru senin. Pentru că, atâta timp cât este ±¹¾±²¹È›Äƒ, este È™i speranță. ÃŽntr-un răsărit mai luminos, în care copiii noÈ™tri pot gusta din fructele bucuriei aÈ™a cum poate noi nu am reuÈ™it să o facem. ÃŽn timp ce tivim mărgele de bucurie din izbândele lor. Fericire, ³úâ³¾²ú±ð³Ù, ±ð³¾´ÇÈ›¾±±ðâ€� Pentru ei dar si pentru noi.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste

“Irene mai avea o banuiala: ca-si tinea in cap dorul de-acasa mic, facut ghem,ca nu cumva sa-l recunoasca. Ca atunci cand aparea, il reprima.Si ca, pentru a-si sufoca simturile,aseza pe ele cladiri intregi din gandurile ei.”
― Herta Müller, Călătorie într-un picior

“(...) Deixo a pele à mostra cozinhando até ficar queimada e deixo a boca secar. Isso é automutilação? Sentir dor e não fazer nada a respeito?”
― Courtney Summers, Sadie

“Eu pego um dos desenhos. São melhores do que deveriam ser para alguém da idade dela, eu acho. Paisagens ranzinzas e garotinhas tristes que se parecem um pouco demais com ela. É horrível quando a dor é óbvia assim.”
― Courtney Summers, Sadie

“Mi-e dor de tine, mamă...
Cuvintele-s puţine
Mă doare amintirea
Atât am luat cu mine.

ÃŽn dimineti cu soare
Te văd lângă fereastră,
Cum tragi încet perdeaua
Și-mi spui... te-aștept la masă.

ÃŽmi vin adesea-n minte
Atâtea lucruri dragi
Aş vrea să-ţi simt sărutul
Din nou pe-ai mei obraji.

Zâmbind... mereu spre mine
Tu brațele-ai întins
Mi-e dor de tine mamă,
Chiar de am părul nins.”
― Doina Bonescu

“Dois anos antes de sair de casa, meu pai disse à minha mãe que eu era muito feia. A frase foi pronunciada à meia-voz, no apartamento que meus pais, recém-casados, compraram no Rione Alto, no topo da Via San Giacomo dei Capri. Tudo - os espaços de Nápoles, a luz azul de um fevereiro gélido - ficou parado. Eu, por outro lado, escapei para longe e continuo a escapar também agora, dentro destas linhas que querem me dar uma história, enquanto, na verdade, não sou nada, nada de meu, nada que tenha de fato começado ou se concretizado: só um emaranhado que ninguém, nem mesmo quem neste momento escreve, sabe se contém o fio certo de uma história ou se é apenas uma dor embaralhada, sem redenção.”
― Elena Ferrante, The Lying Life of Adults

“Mi-e atât de dor de ea că simt cum mi se răsuceÈ™te capul spre trecut.”
― Nichita Stănescu, Tu ai un fel de paradis al tău

“A maior parte das dores são silenciosas.”
― Victor Bello Accioly

“o dia seguinte
na tua cama
de lençóis
zêlo com
circunflexo,
a dôr com
circunflexo,
porque é
antiga,
como o café pelé
todos a conhecem.”
― Angélica Freitas, Um Útero é do Tamanho de um Punho

“Sou free mas nunca sofri...
Sofria só, eu nao sou fria!
Sorry, só sorria quando eu ri?
Iria ser mais feliz se séria seria?”
― Ana Claudia Antunes, Maldição tamanho família

“PRINCESA DESALENTO

Minh'alma é a Princesa Desalento,
Como um Poeta lhe chamou, um dia.
É magoada, e pálida, e sombria,
Como soluços trágicos do vento!

É fágil como o sonho dum momento;
Soturna como preces de agonia,
Vive do riso duma boca fria:
Minhalma é a Princesa Desalento...

Altas horas da noite ela vagueia...
E ao luar suavíssimo, que anseia,
Põe-se a falar de tanta coisa morta!

O luar ouve minh'alma, ajoelhado,
E vai traçar, fantástico e gelado,
A sombra duma cruz à tua porta...”
― Florbela Espanca, Livro de Soror Saudade

“Gostaria de comprar também um milagre porque não nada que necessitando mais.”
― El libro de los Amigos Perdidos

“Fato é que nao ha maior dor, ou tal fardo,
Assim como dilacerando a alma da gente,
Do que um corpo febril, gelado, flagelado,
Opondo um sofrimento que se faz latente.”
― Ana Claudia Antunes, ACross Tic

“Ame o poema
E Ore, heroi!
O mito é ótimo.
Até o poeta
Livre do poder vil
Orava, o avaro.

Missa é assim.
E até o Papa poeta é.
Eco: vejo hoje você.
Arara rara,
Luz azul,
Roda esse corpo, processe a dor!”
― Ana Claudia Antunes, Felicidade de A a Z: Dicas para viver e romper as barreiras que separam você de conseguir aquele emprego tão sonhado

“A dor ensina, sempre.”
― Mikaela H

“As pessoas em sua santa sapiência
Muitas vezes julgam pela aparencia.
Pensam ser frieza o sangue quente
Destilado sutilmente ao ser valente.

Que de certa força de benevolencia
Transmuta e forja em cetta essência
O sofrimento que, apesar de latente,
Não transmite, para acalmar a gente.”
― Ana Claudia Antunes, Amor de Pierrot

“Chiar dacă amintirile dor, este singura modalitate prin care putem să-i vedem pe cei dragi.”
― Zoulfa Katouh, As Long as the Lemon Trees Grow

“Assim que atingires lucidez, procuras a janela mais próxima e atiras-te, como um passarinho do ninho! Certifica-te que estás a sonhar, claro, acordar é menos doloroso que pernas partidas, ainda que não por uma grande margem.”
― Levi Galaio, A Elusiva Natureza da Lucidez

“A dor dos que ficam é a forma mais intensa e mais verdadeira de perpetuar uma vida. É claro que sempre lembraremos Shakespeare ou Mozart, mas a dor, a dor dos que ficam, é uma centelha da vida dos que foram, e é uma magia muito mais poderosa que a poesia ou a música.”
― Levi Galaio

“A dor do amor é a pérola do amor.”
― Abhijit Naskar, Monge Cientista

“Os pássaros nunca sabem se o sol vai nascer, mas cantam todos os dias pouco antes do amanhecer. E com certeza, a noite cai nos braços do sol nascente.”
― Abhijit Naskar, Monge Cientista

“Usamos ³¾Ã¡²õ³¦²¹°ù²¹²õ para esconder aquilo que nos magoa.”
― Carlos Miguel Ferreira, O Regresso de Larry Miller

“Sofrimento desnecessário é o pior tipo de sofrimento.”
― Carlos Miguel Ferreira, O Regresso de Larry Miller

“Quase trinta anos depois, o reflexo continuava lá. A água esperava por mim naquele poço, sempre que na sua ±ð²õ³¦³Ü°ù¾±»åã´Ç me quisesse afogar.”
― Carlos Miguel Ferreira, O Regresso de Larry Miller

“Sou como alguém que foi mordido por uma víbora: recusa-se a falar do que sente, exceto àqueles que também foram mordidos, porque esses sabem como isso dói.”
― ±Ê±ô²¹³Ùã´Ç, O banquete

“Ai spus că te-am ucis - bântuie-mă, atunci! MorÈ›ii chiar își bântuie ucigaÈ™ii, cred. Știu că stafiile chiar cutreieră pământul. Fii lângă mine mereu - îmbracă orice formă -, scoate-mă din minÈ›i! Doar nu mă lăsa în abisul ăsta în care nu te pot găsi! O, Doamne! E de nedescris! Nu pot să trăiesc făra viaÈ›a mea! Nu pot să trăiesc fără sufletul meu!”
― Emily Brontë, La rascurce de vanturi (Romanian edition)