Å·±¦ÓéÀÖ

“La necredinţă se ajunge din mândrie. Omul mândru vrea să cunoască toate prin mintea ÅŸi prin ÅŸtiinÅ£a lui, dar nu-i este dat să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul nu se descoperă decât sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de neînÅ£eles pentru mintea noastră, dar se descoperă prin Duhul Sfânt. Numai cu mintea omul nu poate cunoaÅŸte decât cele pământeÅŸti ÅŸi pe acestea numai în parte, dar Dumnezeu ÅŸi toate cele cereÅŸti nu se cunosc decât prin Duhul Sfânt.
Unii se ostenesc toată viaÅ£a lor să cunoască ce este pe soare sau pe lună sau aiurea, dar aceasta nu e de folos pentru sufletul lor. Dar dacă ne vom strădui să cunoaÅŸtem ce este înăuntrul inimii omului, iată ce vom vedea: în sufletul unui sfânt - ÃŽmpărăţia cerurilor, iar în sufletul unui păcătos - întuneric ÅŸi chin. Åži e de folos să ÅŸtim aceasta, pentru că vom locui veÅŸnic fie în ÃŽmpărăţie, fie în chinuri.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă îţi este greu, adu-Å£i aminte de cuvintele milostive ale Domnului: "VeniÅ£i la Mine toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i, ÅŸi Eu vă voi odihni pe voi" [Mt 11,28]. Această odihnă în Duhul Sfânt sufletul o primeÅŸte prin pocăinţă.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă cineva se roagă mult ÅŸi posteÅŸte, dar n-are iubire pentru vrăjmaÅŸi, nu poate avea pace sufletească.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă îţi tai voia proprie, ai biruit pe vrăjmaÅŸul ÅŸi vei câştiga drept cunună pacea sufletului, dar dacă îţi faci voia ta, eÅŸti deja biruit de vrăjmaÅŸ ÅŸi urâtul va chinui sufletul tău.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“ÃŽn fiecare zi hrănim trupul nostru ÅŸi respirăm aer ca el să trăiască. Dar pentru suflet avem nevoie de Domnul ÅŸi de harul Duhului Sfânt, fără de care sufletul moare. AÅŸa cum soarele încălzeÅŸte ÅŸi învie florile câmpului ÅŸi ele se întorc spre el, aÅŸa ÅŸi sufletul care iubeÅŸte pe Domnul este atras spre El ÅŸi-ÅŸi găseÅŸte fericirea în El, ÅŸi în marea lui bucurie vrea ca în toÅ£i oamenii să fie aceeaÅŸi fericire.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă gândeÅŸti rău despre oameni, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine ÅŸi îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor. Åži dacă cineva nu se pocăieÅŸte ÅŸi moare fără să fi iertat fratelui său, sufletul lui se va pogorî acolo unde sălăşluieÅŸte duhul rău care-i stăpâneÅŸte sufletul.
Asta e legea pentru noi: dacă ierţi, aceasta înseamnă că Domnul te-a iertat; dar dacă nu ierţi fratelui tău, înseamnă că păcatul tău rămâne cu tine.
Domnul vrea ca noi să iubim pe aproapele; ÅŸi dacă tu gândeÅŸti despre el că Domnul îl iubeÅŸte, aceasta înseamnă că iubirea Domnului e cu tine; ÅŸi dacă crezi că Domnul iubeÅŸte mult făptura Să ÅŸi Å£i-e milă de întreaga zidire ÅŸi-i iubeÅŸti pe vrăjmaÅŸii tăi, iar pe tine însuÅ£i te socoteÅŸti mai rău decât toÅ£i, aceasta înseamnă că e cu tine un mare har al Duhului Sfânt.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Iată, bucuria noastră: Dumnezeu este cu noi ÅŸi în noi.
Ştiu oare toţi aceasta ? Din nenorocire nu toţi, ci numai cei ce s-au smerit înaintea lui Dumnezeu şi şi-au tăiat voile proprii, căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă şi El viază numai într-o inimă smerită. Domnul se bucură când ne aducem aminte de milostivirea Lui şi ne facem asemenea Lui prin smerenia noastră." (idem)
"Dacă întâi-stătătorul este rău, roagă-te pentru el ÅŸi vei avea pace în sufletul tău. Dacă chilia e rea sau dacă ascultarea nu-Å£i e pe plac sau dacă eÅŸti istovit de boală, gândeÅŸte în tine însuÅ£i: "Domnul mă vede ÅŸi cunoaÅŸte starea mea; să fie cum îi place lui Dumnezeu", ÅŸi vei avea pace. Dacă sufletul nu se predă voii lui Dumnezeu, nu-ÅŸi va găsi nicăieri pacea, chiar dacă ar păzi posturi mari ÅŸi ar stărui în rugăciune. Cine învinuieÅŸte pe oameni pentru faptul că îi fac reproÅŸuri, acela nu înÅ£elege că sufletul lui e bolnav ÅŸi că nu reproÅŸurile sunt vinovate pentru suferinÅ£a lui. Cel căruia îi place să-ÅŸi împlinească voia sa proprie, acela nu e deloc înÅ£elept, dar cel ascultător degrabă va înainta [duhovniceÅŸte], pentru că Domnul îl iubeÅŸte.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Este cu neputinţă să ne păstrăm pacea sufletească dacă nu veghem asupra minÅ£ii noastre, adică dacă nu vom depărta gândurile care nu-I plac lui Dumnezeu ÅŸi nu le vom păzi, dimpotrivă, pe cele plăcute lui Dumnezeu. Trebuie să priveÅŸti cu mintea în inimă, ce anume lucrează acolo: lucruri de pace sau nu. Dacă nu, atunci vezi cu ce anume ai păcătuit. Pentru pacea sufletească trebuie să fii înfrânat, pentru că pacea se pierde ÅŸi din pricina trupului nostru. Nu trebuie să fii curios; nu trebuie să citeÅŸti nici gazete, nici cărÅ£i lumeÅŸti, care pustiesc sufletul ÅŸi-i aduc urât ÅŸi tulburare. Nu osândi pe alÅ£ii, fiindcă adeseori se întâmplă că, fără să-l cunoaÅŸtem pe om, îl vorbim de rău, dar el prin mintea lui e asemenea unui înger. Nu te sili să cunoÅŸti treburi străine, ci numai pe cele ale tale; nu te îngriji decât de ceea ce Å£i s-a poruncit de "bătrâni" ÅŸi atunci, pentru ascultarea ta, Domnul te va ajuta cu harul Său, ÅŸi vei vedea în sufletul tău roadele ascultării: pacea ÅŸi rugăciunea neîncetată.
ÃŽn viaÅ£a de obÅŸte harul lui Dumnezeu se pierde înainte de toate pentru că n-am învăţat să iubim pe fratele nostru după porunca Domnului. Dacă fratele tău te întristează ÅŸi în clipa aceea primeÅŸti un gând de mânie împotriva lui sau dacă-l osândeÅŸti ori îl urăşti, vei simÅ£i că harul te-a părăsit ÅŸi că pacea a pierit. Pentru pacea sufletească trebuie ca sufletul să se obiÅŸnuiască să iubească pe acela care l-a întristat ÅŸi să se roage de îndată pentru el. Sufletul nu poate avea pace, dacă nu va cere cu toată puterea de la Domnul darul de a iubi pe toÅ£i oamenii. Domnul a zis: "IubiÅ£i pe vrăjmaÅŸii voÅŸtri" [Mt 5,44], ÅŸi dacă nu-i vom iubi pe vrăjmaÅŸi, nu va fi pace în suflet. Este neapărată nevoie să dobândim ascultare, smerenie ÅŸi iubire, altfel toate marile noastre nevoinÅ£e ÅŸi privegheri vor fi doar spre pierzanie. Un "bătrân" a avut următoarea vedenie: un om căra apă într-un vas al cărui fund era spart; omul îşi dădea multă osteneală, dar toată apa se scurgea ÅŸi vasul rămânea gol. AÅŸa ÅŸi noi, trăim în nevoinţă [asceză], dar pierdem o singură virtute, ÅŸi pentru ea sufletul stă gol.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“ExperienÅ£a mi-a arătat că nu trebuie să gândeÅŸti rău despre niciun om, căci pentru aceasta harul Duhului Sfânt pleacă din suflet. Dar dacă îi iubim pe oameni, Domnul ne va da rugăciunea aÅŸa încât, chiar ÅŸi în mijlocul oamenilor, sufletul va putea striga neîncetat către Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Scriu tuturor celor care, ca ÅŸi mine, vor fi într-o nenorocire asemănătoare: staÅ£i bărbăteÅŸte ÅŸi nădăjduiÅ£i cu tărie în Dumnezeu, ÅŸi vrăjmaÅŸii nu vor rezista, pentru că Domnul i-a biruit pe ei. Prin harul lui Dumnezeu am cunoscut că Domnul poartă de grijă de noi cu milostivire ÅŸi nici o rugăciune, nici un gând bun nu se pierd înaintea lui Dumnezeu. Adeseori e ca ÅŸi cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru că suntem mândri ÅŸi cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor pucru este a recunoaÅŸte mândria în noi înÅŸine, dar Domnul lasă pe cel mândru să se zbată chinuindu-se în neputinÅ£a sa până ce se smereÅŸte. Când sufletul se smereÅŸte, atunci vrăjmaÅŸii sunt biruiÅ£i ÅŸi sufletul află mare odihnă în Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Sufletul care a cunoscut pe Domnul învaţă printr-o îndelungată experienţă că, dacă trăieÅŸte după poruncile Lui, atunci, chiar dacă nu mult, va simÅ£i în el harul ÅŸi va avea îndrăzneală în rugăciune; dar dacă păcătuieÅŸte printr-un singur gând ÅŸi nu se pocăieÅŸte, harul se scârbeÅŸte, ÅŸi atunci sufletul tânjeÅŸte ÅŸi plânge înaintea lui Dumnezeu.
Astfel, întreaga viaţă sufletul ÅŸi-o petrece în lupta cu gândurile. Tu însă nu slăbi în luptă, pentru că Domnul iubeÅŸte pe cel ce luptă cu bărbăţie.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Adeseori noi judecăm făpturile lui Dumnezeu în loc să ne predăm voii lui Dumnezeu. Cine se predă pe sine voii Lui sfinte, acela află odihnă, dar cine îşi chinuie mintea să priceapă toate, acela e neiscusit în viaÅ£a duhovnicească. Ca să cunoască voia lui Dumnezeu, trebuie să se supună ei, ÅŸi atunci Domnul îl va povăţui prin harul Său ÅŸi viaÅ£a îi va fi uÅŸoară. Chiar dacă acel om ar fi bolnav sau nenorocit, va fi bucuros în sufletul lui pentru că e sănătos la suflet ÅŸi la minte ÅŸi vede cu mintea pe Domnul ÅŸi ÃŽl iubeÅŸte în smerenia duhului, iar din pricina iubirii Lui uită lumea ÅŸi chiar dacă îşi aduce aminte de ea, iubirea lui Dumnezeu îl învaţă să se roage pentru lume, ÅŸi aceasta până la lacrimi.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Ei spun că era bogat ÅŸi se îmbrăca bine. Dar ei nu ÅŸtiu că bogăţia nu dăunează celui întru care viază Duhul Sfânt, pentru că sufletul acesta e cu totul în Dumnezeu ÅŸi e preschimbat de Dumnezeu ÅŸi uită de bogăţie ÅŸi de haine.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă este în tine o nedumerire, închină-te de trei ori până la pământ ÅŸi zi: "Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire ÅŸi mi-e frică să nu greÅŸesc. Luminează-mi înÅ£elegerea, Doamne." Åži Domnul te va lumina negreÅŸit, căci El este foarte aproape de noi. Dar dacă te îndoieÅŸti, nu vei primi ceea ce ceri. AÅŸa a zis Domnul lui Petru: "Pentru ce te-ai îndoit, puÅ£in credinciosule?" [Mt 14,31] atunci când acesta începea să se scufunde în valuri. AÅŸa ÅŸi sufletul, când se îndoieÅŸte, începe să se scufunde în gândurile cele rele.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Când cel căruia nu i s-a dat să înveÅ£e pe alÅ£ii învaţă totuÅŸi, el întristează pe marele Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Sunt oameni, ÅŸi chiar oameni mari, care atunci când se iveÅŸte o nedumerire, nu se întorc spre Domnul; or atunci trebuie să spună deschis: "Doamne, sunt un om păcătos ÅŸi nu înÅ£eleg ce trebuie să fac, dar Tu, Milostive, luminează-mi înÅ£elegerea cum ÅŸi ce trebuie să fac!" Domnul cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru să se cufunde în zăpăceala care vine de la vrăjmaÅŸul ÅŸi ne insuflă ce trebuie să facem ÅŸi ce nu trebuie să facem.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“ÅŸa de neputincios este omul. ÃŽntr-adevăr, suntem pământ, ÅŸi încă pământ păcătos. De aceea a ÅŸi zis Domnul: "Fără de Mine nu puteÅ£i face nimic" [In 15, 5]. AÅŸa ÅŸi este. Când harul este în noi, suntem într-adevăr smeriÅ£i, suntem înÅ£elegători, ascultători, blânzi ÅŸi plăcuÅ£i lui Dumnezeu ÅŸi oamenilor; dar când pierdem harul ne uscăm ca o mlădiţă ruptă dintr-o viţă.
Cine nu iubeÅŸte pe fratele pentru care ÃŽnsuÅŸi Domnul a murit în mari chinuri, acela s-a tăiat din ViÅ£a care este Domnul [In 15, 1]; dar pe cel ce luptă cu păcatul Domnul îl va ajuta.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Prin el însuÅŸi omul e firav ca o floare a câmpului: toÅ£i o iubesc ÅŸi toÅ£i o calcă în picioare.
AÅŸa e ÅŸi omul: uneori e în slavă, alteori în necinste. Dar cine iubeÅŸte pe Dumnezeu, acela ÃŽi mulÅ£umeÅŸte pentru orice întristare ÅŸi rămâne liniÅŸtit atât în cinstire, cât ÅŸi în înjosire.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei

“Dacă am fi fost smeriÅ£i, Domnul ne-ar fi dat să vedem raiul în fiecare zi. Dar cum nu suntem smeriÅ£i, trebuie să luptăm ÅŸi să ne războim cu noi înÅŸine: dacă te birui pe tine însuÅ£i, Domnul îţi va da sfântul Său ajutor drept răsplată pentru smerenia ÅŸi osteneala ta.”
― Siluan Athonitul, ÃŽntre iadul deznădejdii È™i iadul smereniei