欧宝娱乐

“La necredin牛膬 se ajunge din m芒ndrie. Omul m芒ndru vrea s膬 cunoasc膬 toate prin mintea 艧i prin 艧tiin牛a lui, dar nu-i este dat s膬 cunoasc膬 pe Dumnezeu, pentru c膬 Domnul nu se descoper膬 dec芒t sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de ne卯n牛eles pentru mintea noastr膬, dar se descoper膬 prin Duhul Sf芒nt. Numai cu mintea omul nu poate cunoa艧te dec芒t cele p膬m芒nte艧ti 艧i pe acestea numai 卯n parte, dar Dumnezeu 艧i toate cele cere艧ti nu se cunosc dec芒t prin Duhul Sf芒nt.
Unii se ostenesc toat膬 via牛a lor s膬 cunoasc膬 ce este pe soare sau pe lun膬 sau aiurea, dar aceasta nu e de folos pentru sufletul lor. Dar dac膬 ne vom str膬dui s膬 cunoa艧tem ce este 卯n膬untrul inimii omului, iat膬 ce vom vedea: 卯n sufletul unui sf芒nt - 脦mp膬r膬牛ia cerurilor, iar 卯n sufletul unui p膬c膬tos - 卯ntuneric 艧i chin. 艦i e de folos s膬 艧tim aceasta, pentru c膬 vom locui ve艧nic fie 卯n 脦mp膬r膬牛ie, fie 卯n chinuri.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Domnul vrea ca noi s膬 ne iubim unii pe al牛ii; 卯n aceasta st膬 libertatea: 卯n iubirea de Dumnezeu 艧i de aproapele. 脦n aceasta e 艧i libertatea 艧i egalitatea. 脦n rangurile p膬m芒nte艧ti nu poate fi egalitate, dar acest lucru nu conteaz膬 pentru suflet. Nu se poate ca fiecare s膬 fie 卯mp膬rat sau prin牛; nu se poate ca fiecare s膬 fie patriarh sau egumen sau 卯nt芒i-st膬t膬tor; dar 卯n orice rang e cu putin牛膬 s膬 iube艧ti pe Dumnezeu 艧i s膬 fii binepl膬cut Lui 艧i numai aceasta conteaz膬. 艦i cine iube艧te mai mult pe Dumnezeu pe p膬m芒nt, acela va avea mai mult膬 slav膬 卯n 脦mp膬r膬牛ie. Cine iube艧te mai mult, acela se av芒nt膬 cu t膬rie spre Dumnezeu, acela va fi aproape de El. Fiecare va fi pream膬rit pe m膬sura iubirii lui. 艦i am 卯n牛eles c膬 iubirea este felurit膬 dup膬 t膬ria ei.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Dac膬 卯牛i este greu, adu-牛i aminte de cuvintele milostive ale Domnului: "Veni牛i la Mine to牛i cei osteni牛i 艧i 卯mpov膬ra牛i, 艧i Eu v膬 voi odihni pe voi" [Mt 11,28]. Aceast膬 odihn膬 卯n Duhul Sf芒nt sufletul o prime艧te prin poc膬in牛膬.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“脦n fiecare zi hr膬nim trupul nostru 艧i respir膬m aer ca el s膬 tr膬iasc膬. Dar pentru suflet avem nevoie de Domnul 艧i de harul Duhului Sf芒nt, f膬r膬 de care sufletul moare. A艧a cum soarele 卯nc膬lze艧te 艧i 卯nvie florile c芒mpului 艧i ele se 卯ntorc spre el, a艧a 艧i sufletul care iube艧te pe Domnul este atras spre El 艧i-艧i g膬se艧te fericirea 卯n El, 艧i 卯n marea lui bucurie vrea ca 卯n to牛i oamenii s膬 fie aceea艧i fericire.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Iat膬 o cale scurt膬 艧i u艧oar膬 spre m芒ntuire: Fii ascult膬tor, 卯nfr芒nat, nu os芒ndi, p膬ze艧te-牛i mintea 艧i inima de g芒ndurile cele rele 艧i g芒nde艧te c膬 to牛i oamenii sunt buni 艧i Domnul 卯i iube艧te. Pentru acest g芒nd smerit, harul Duhului Sf芒nt va via 卯ntru tine 艧i vei zice: 芦Milostiv este Domnul!禄
Dar dac膬 os芒nde艧ti, murmuri 艧i-牛i place s膬-牛i faci voia, atunci chiar dac膬 te rogi mult, sufletul t膬u s膬r膬ce艧te 艧i spui: 芦Domnul m-a uitat禄. Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, ci tu ai uitat c膬 trebuie s膬 te smere艧ti, 艧i pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu viaz膬 卯n sufletul t膬u; el intr膬 卯ns膬 cu u艧urin牛膬 卯n sufletul smerit 艧i 卯i d膬 pacea 艧i odihna 卯n Dumnezeu. Maica Domnului a fost mai smerit膬 dec芒t to牛i 艧i de aceea o pream膬resc cerul 艧i p膬m芒ntul; 艧i oricine se smere艧te va fi pream膬rit de Dumnezeu 艧i va vedea slava Domnului.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Omul m芒ndru nu vrea s膬 vie牛uiasc膬 dup膬 voia lui Dumnezeu: 卯i place s膬 se conduc膬 el 卯nsu艧i 艧i nu 卯n牛elege c膬 omul nu are destul膬 minte ca s膬 se conduc膬 pe sine 卯nsu艧i, f膬r膬 Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“To牛i oamenii pe p膬m芒nt 卯ndur膬 inevitabil 卯ntrist膬ri 艧i, de艧i 卯ntrist膬rile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de ne卯ndurat 艧i 卯i 卯ntristeaz膬, 艧i aceasta pentru c膬 nu vor s膬-艧i smereasc膬 sufletul, nici s膬 se predea voii lui Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“脦ntotdeauna trebuie s膬 ne rug膬m ca Domnul s膬 ne pov膬牛uiasc膬 ce anume trebuie s膬 facem, 艧i Domnul nu ne va l膬sa s膬 r膬t膬cim.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Dac膬 g芒nde艧ti r膬u despre oameni, aceasta 卯nseamn膬 c膬 un duh r膬u viaz膬 卯n tine 艧i 卯牛i insufl膬 g芒nduri rele 卯mpotriva oamenilor. 艦i dac膬 cineva nu se poc膬ie艧te 艧i moare f膬r膬 s膬 fi iertat fratelui s膬u, sufletul lui se va pogor卯 acolo unde s膬l膬艧luie艧te duhul r膬u care-i st膬p芒ne艧te sufletul.
Asta e legea pentru noi: dac膬 ier牛i, aceasta 卯nseamn膬 c膬 Domnul te-a iertat; dar dac膬 nu ier牛i fratelui t膬u, 卯nseamn膬 c膬 p膬catul t膬u r膬m芒ne cu tine.
Domnul vrea ca noi s膬 iubim pe aproapele; 艧i dac膬 tu g芒nde艧ti despre el c膬 Domnul 卯l iube艧te, aceasta 卯nseamn膬 c膬 iubirea Domnului e cu tine; 艧i dac膬 crezi c膬 Domnul iube艧te mult f膬ptura S膬 艧i 牛i-e mil膬 de 卯ntreaga zidire 艧i-i iube艧ti pe vr膬jma艧ii t膬i, iar pe tine 卯nsu牛i te socote艧ti mai r膬u dec芒t to牛i, aceasta 卯nseamn膬 c膬 e cu tine un mare har al Duhului Sf芒nt.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Iat膬, bucuria noastr膬: Dumnezeu este cu noi 艧i 卯n noi.
艦tiu oare to牛i aceasta ? Din nenorocire nu to牛i, ci numai cei ce s-au smerit 卯naintea lui Dumnezeu 艧i 艧i-au t膬iat voile proprii, c膬ci Dumnezeu celor m芒ndri le st膬 卯mpotriv膬 艧i El viaz膬 numai 卯ntr-o inim膬 smerit膬. Domnul se bucur膬 c芒nd ne aducem aminte de milostivirea Lui 艧i ne facem asemenea Lui prin smerenia noastr膬." (idem)
"Dac膬 卯nt芒i-st膬t膬torul este r膬u, roag膬-te pentru el 艧i vei avea pace 卯n sufletul t膬u. Dac膬 chilia e rea sau dac膬 ascultarea nu-牛i e pe plac sau dac膬 e艧ti istovit de boal膬, g芒nde艧te 卯n tine 卯nsu牛i: "Domnul m膬 vede 艧i cunoa艧te starea mea; s膬 fie cum 卯i place lui Dumnezeu", 艧i vei avea pace. Dac膬 sufletul nu se pred膬 voii lui Dumnezeu, nu-艧i va g膬si nic膬ieri pacea, chiar dac膬 ar p膬zi posturi mari 艧i ar st膬rui 卯n rug膬ciune. Cine 卯nvinuie艧te pe oameni pentru faptul c膬 卯i fac repro艧uri, acela nu 卯n牛elege c膬 sufletul lui e bolnav 艧i c膬 nu repro艧urile sunt vinovate pentru suferin牛a lui. Cel c膬ruia 卯i place s膬-艧i 卯mplineasc膬 voia sa proprie, acela nu e deloc 卯n牛elept, dar cel ascult膬tor degrab膬 va 卯nainta [duhovnice艧te], pentru c膬 Domnul 卯l iube艧te.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Este cu neputin牛膬 s膬 ne p膬str膬m pacea sufleteasc膬 dac膬 nu veghem asupra min牛ii noastre, adic膬 dac膬 nu vom dep膬rta g芒ndurile care nu-I plac lui Dumnezeu 艧i nu le vom p膬zi, dimpotriv膬, pe cele pl膬cute lui Dumnezeu. Trebuie s膬 prive艧ti cu mintea 卯n inim膬, ce anume lucreaz膬 acolo: lucruri de pace sau nu. Dac膬 nu, atunci vezi cu ce anume ai p膬c膬tuit. Pentru pacea sufleteasc膬 trebuie s膬 fii 卯nfr芒nat, pentru c膬 pacea se pierde 艧i din pricina trupului nostru. Nu trebuie s膬 fii curios; nu trebuie s膬 cite艧ti nici gazete, nici c膬r牛i lume艧ti, care pustiesc sufletul 艧i-i aduc ur芒t 艧i tulburare. Nu os芒ndi pe al牛ii, fiindc膬 adeseori se 卯nt芒mpl膬 c膬, f膬r膬 s膬-l cunoa艧tem pe om, 卯l vorbim de r膬u, dar el prin mintea lui e asemenea unui 卯nger. Nu te sili s膬 cuno艧ti treburi str膬ine, ci numai pe cele ale tale; nu te 卯ngriji dec芒t de ceea ce 牛i s-a poruncit de "b膬tr芒ni" 艧i atunci, pentru ascultarea ta, Domnul te va ajuta cu harul S膬u, 艧i vei vedea 卯n sufletul t膬u roadele ascult膬rii: pacea 艧i rug膬ciunea ne卯ncetat膬.
脦n via牛a de ob艧te harul lui Dumnezeu se pierde 卯nainte de toate pentru c膬 n-am 卯nv膬牛at s膬 iubim pe fratele nostru dup膬 porunca Domnului. Dac膬 fratele t膬u te 卯ntristeaz膬 艧i 卯n clipa aceea prime艧ti un g芒nd de m芒nie 卯mpotriva lui sau dac膬-l os芒nde艧ti ori 卯l ur膬艧ti, vei sim牛i c膬 harul te-a p膬r膬sit 艧i c膬 pacea a pierit. Pentru pacea sufleteasc膬 trebuie ca sufletul s膬 se obi艧nuiasc膬 s膬 iubeasc膬 pe acela care l-a 卯ntristat 艧i s膬 se roage de 卯ndat膬 pentru el. Sufletul nu poate avea pace, dac膬 nu va cere cu toat膬 puterea de la Domnul darul de a iubi pe to牛i oamenii. Domnul a zis: "Iubi牛i pe vr膬jma艧ii vo艧tri" [Mt 5,44], 艧i dac膬 nu-i vom iubi pe vr膬jma艧i, nu va fi pace 卯n suflet. Este neap膬rat膬 nevoie s膬 dob芒ndim ascultare, smerenie 艧i iubire, altfel toate marile noastre nevoin牛e 艧i privegheri vor fi doar spre pierzanie. Un "b膬tr芒n" a avut urm膬toarea vedenie: un om c膬ra ap膬 卯ntr-un vas al c膬rui fund era spart; omul 卯艧i d膬dea mult膬 osteneal膬, dar toat膬 apa se scurgea 艧i vasul r膬m芒nea gol. A艧a 艧i noi, tr膬im 卯n nevoin牛膬 [ascez膬], dar pierdem o singur膬 virtute, 艧i pentru ea sufletul st膬 gol.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Experien牛a mi-a ar膬tat c膬 nu trebuie s膬 g芒nde艧ti r膬u despre niciun om, c膬ci pentru aceasta harul Duhului Sf芒nt pleac膬 din suflet. Dar dac膬 卯i iubim pe oameni, Domnul ne va da rug膬ciunea a艧a 卯nc芒t, chiar 艧i 卯n mijlocul oamenilor, sufletul va putea striga ne卯ncetat c膬tre Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Scriu tuturor celor care, ca 艧i mine, vor fi 卯ntr-o nenorocire asem膬n膬toare: sta牛i b膬rb膬te艧te 艧i n膬d膬jdui牛i cu t膬rie 卯n Dumnezeu, 艧i vr膬jma艧ii nu vor rezista, pentru c膬 Domnul i-a biruit pe ei. Prin harul lui Dumnezeu am cunoscut c膬 Domnul poart膬 de grij膬 de noi cu milostivire 艧i nici o rug膬ciune, nici un g芒nd bun nu se pierd 卯naintea lui Dumnezeu. Adeseori e ca 艧i cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru c膬 suntem m芒ndri 艧i cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor pucru este a recunoa艧te m芒ndria 卯n noi 卯n艧ine, dar Domnul las膬 pe cel m芒ndru s膬 se zbat膬 chinuindu-se 卯n neputin牛a sa p芒n膬 ce se smere艧te. C芒nd sufletul se smere艧te, atunci vr膬jma艧ii sunt birui牛i 艧i sufletul afl膬 mare odihn膬 卯n Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Sufletul care a cunoscut pe Domnul 卯nva牛膬 printr-o 卯ndelungat膬 experien牛膬 c膬, dac膬 tr膬ie艧te dup膬 poruncile Lui, atunci, chiar dac膬 nu mult, va sim牛i 卯n el harul 艧i va avea 卯ndr膬zneal膬 卯n rug膬ciune; dar dac膬 p膬c膬tuie艧te printr-un singur g芒nd 艧i nu se poc膬ie艧te, harul se sc芒rbe艧te, 艧i atunci sufletul t芒nje艧te 艧i pl芒nge 卯naintea lui Dumnezeu.
Astfel, 卯ntreaga via牛膬 sufletul 艧i-o petrece 卯n lupta cu g芒ndurile. Tu 卯ns膬 nu sl膬bi 卯n lupt膬, pentru c膬 Domnul iube艧te pe cel ce lupt膬 cu b膬rb膬牛ie.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Adeseori noi judec膬m f膬pturile lui Dumnezeu 卯n loc s膬 ne pred膬m voii lui Dumnezeu. Cine se pred膬 pe sine voii Lui sfinte, acela afl膬 odihn膬, dar cine 卯艧i chinuie mintea s膬 priceap膬 toate, acela e neiscusit 卯n via牛a duhovniceasc膬. Ca s膬 cunoasc膬 voia lui Dumnezeu, trebuie s膬 se supun膬 ei, 艧i atunci Domnul 卯l va pov膬牛ui prin harul S膬u 艧i via牛a 卯i va fi u艧oar膬. Chiar dac膬 acel om ar fi bolnav sau nenorocit, va fi bucuros 卯n sufletul lui pentru c膬 e s膬n膬tos la suflet 艧i la minte 艧i vede cu mintea pe Domnul 艧i 脦l iube艧te 卯n smerenia duhului, iar din pricina iubirii Lui uit膬 lumea 艧i chiar dac膬 卯艧i aduce aminte de ea, iubirea lui Dumnezeu 卯l 卯nva牛膬 s膬 se roage pentru lume, 艧i aceasta p芒n膬 la lacrimi.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Ei spun c膬 era bogat 艧i se 卯mbr膬ca bine. Dar ei nu 艧tiu c膬 bog膬牛ia nu d膬uneaz膬 celui 卯ntru care viaz膬 Duhul Sf芒nt, pentru c膬 sufletul acesta e cu totul 卯n Dumnezeu 艧i e preschimbat de Dumnezeu 艧i uit膬 de bog膬牛ie 艧i de haine.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Dac膬 este 卯n tine o nedumerire, 卯nchin膬-te de trei ori p芒n膬 la p膬m芒nt 艧i zi: "Milostive Doamne, Tu vezi c膬 sufletul meu e 卯n nedumerire 艧i mi-e fric膬 s膬 nu gre艧esc. Lumineaz膬-mi 卯n牛elegerea, Doamne." 艦i Domnul te va lumina negre艧it, c膬ci El este foarte aproape de noi. Dar dac膬 te 卯ndoie艧ti, nu vei primi ceea ce ceri. A艧a a zis Domnul lui Petru: "Pentru ce te-ai 卯ndoit, pu牛in credinciosule?" [Mt 14,31] atunci c芒nd acesta 卯ncepea s膬 se scufunde 卯n valuri. A艧a 艧i sufletul, c芒nd se 卯ndoie艧te, 卯ncepe s膬 se scufunde 卯n g芒ndurile cele rele.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“C芒nd cel c膬ruia nu i s-a dat s膬 卯nve牛e pe al牛ii 卯nva牛膬 totu艧i, el 卯ntristeaz膬 pe marele Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Sunt oameni, 艧i chiar oameni mari, care atunci c芒nd se ive艧te o nedumerire, nu se 卯ntorc spre Domnul; or atunci trebuie s膬 spun膬 deschis: "Doamne, sunt un om p膬c膬tos 艧i nu 卯n牛eleg ce trebuie s膬 fac, dar Tu, Milostive, lumineaz膬-mi 卯n牛elegerea cum 艧i ce trebuie s膬 fac!" Domnul cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru s膬 se cufunde 卯n z膬p膬ceala care vine de la vr膬jma艧ul 艧i ne insufl膬 ce trebuie s膬 facem 艧i ce nu trebuie s膬 facem.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“艧a de neputincios este omul. 脦ntr-adev膬r, suntem p膬m芒nt, 艧i 卯nc膬 p膬m芒nt p膬c膬tos. De aceea a 艧i zis Domnul: "F膬r膬 de Mine nu pute牛i face nimic" [In 15, 5]. A艧a 艧i este. C芒nd harul este 卯n noi, suntem 卯ntr-adev膬r smeri牛i, suntem 卯n牛eleg膬tori, ascult膬tori, bl芒nzi 艧i pl膬cu牛i lui Dumnezeu 艧i oamenilor; dar c芒nd pierdem harul ne usc膬m ca o ml膬di牛膬 rupt膬 dintr-o vi牛膬.
Cine nu iube艧te pe fratele pentru care 脦nsu艧i Domnul a murit 卯n mari chinuri, acela s-a t膬iat din Vi牛a care este Domnul [In 15, 1]; dar pe cel ce lupt膬 cu p膬catul Domnul 卯l va ajuta.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Prin el 卯nsu艧i omul e firav ca o floare a c芒mpului: to牛i o iubesc 艧i to牛i o calc膬 卯n picioare.
A艧a e 艧i omul: uneori e 卯n slav膬, alteori 卯n necinste. Dar cine iube艧te pe Dumnezeu, acela 脦i mul牛ume艧te pentru orice 卯ntristare 艧i r膬m芒ne lini艧tit at芒t 卯n cinstire, c芒t 艧i 卯n 卯njosire.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei

“Dac膬 am fi fost smeri牛i, Domnul ne-ar fi dat s膬 vedem raiul 卯n fiecare zi. Dar cum nu suntem smeri牛i, trebuie s膬 lupt膬m 艧i s膬 ne r膬zboim cu noi 卯n艧ine: dac膬 te birui pe tine 卯nsu牛i, Domnul 卯牛i va da sf芒ntul S膬u ajutor drept r膬splat膬 pentru smerenia 艧i osteneala ta.”
― Siluan Athonitul, 脦ntre iadul dezn膬dejdii 葯i iadul smereniei