Å·±¦ÓéÀÖ

“M-am născut, se vede, într-o zodie de vis fericit. Nu m-am gândit niciodată să mă întreb dacă viaÈ›a mea nu e cumva un rău. Și nici ce e dincolo de ea. Atâtea vedeam în ea È™i prin ea încât nu m-am gândit ce aÈ™ fi eu fără ea. Eu nu eram atât de orgolios, pe cât de încrezător în viață. InconÈ™tiet, porneam de la această credință sau intuiÈ›ie că viaÈ›a e demnă de trăit. Optimism, fără îndoială, fără neîncredere. Optimism al unei animalități care se pulverizează încet de tot. Un optimism fanatic: egosim, atât cât È™i un pesimim ultim.”
― Petru Comarnescu, PAGINI DE JURNAL , vol. I 1923 - 1947

“E-atât de greu de spus adevărul adânc, mai ales când simÈ›i că totul e futil È™i zadarnic”
― Petru Comarnescu, PAGINI DE JURNAL , vol. I 1923 - 1947

“[...] l-am întrebat pe îngâmfatul oficial englez: ,,credeÈ›i că interzicerea consumului
droguri este marea soluÈ›ie? Dacă oamenii, mai ales cei săraci iau droguri sau beau o fac din pricină că-s nefericiÈ›i. Ce le daÈ›i în locul drogurilor? DaÈ›i-le viață dreaptă, fericită, mijloace de trai - È™i veÈ›i vedea că săracii nu vor mai recurge la droguri, care oricum le conferă o fericire iluzorie, timp de câteva ore. IntervenÈ›ia mea a făcut senzaÈ›ie. Unii mi-au dat dreptate, alÈ›ii au spus că-s comunist.”
― Petru Comarnescu, PAGINI DE JURNAL , vol. I 1923 - 1947

“Poate că dacă aÈ™ fi ajuns la Viena, Roma sau Paris as fi găsit întrebuinÈ›are acolo, cum È™tiu multe limbi È™i am destule cunoÈ™tinÈ›e în diferite domenii de activitate, putând face multe. Dar probabil că aÈ™ fi silit să iau o atitudine contra țării, să fiu speaker sau redactor al propagandei americane, ceea ce nu-mi convine pentru că niciodată nu am fost în slujba nici unui stat, nu cred în imperialism, deci nu pot fi sluga acelora care le susÈ›in. Dar eu È™tiu că există altă America È™i alt Occident, cu valori artistice È™i culturale în care cred È™i despre care se poate scrie din ce mai puÈ›in scrie la noi. Asta mă doare. Trăim într-o epocă de luptă crâncenă È™i definitivă, în care sunt puse în joc viitoarele forme È™i experimente de organizare ale societății mondiale, comuniste sau capitaliste. Sperăm într-o împăcare, în sensul că americanii vor renunÈ›a la capitalismul acerb, trecând la un fel de socio-democraÈ›ie mai echitabilă, iar ruÈ™ii îmblânzindu-È™i atitudinile față de artă È™i cultură, lăsând joc liber individualismului în noua organizare colectivistă a lumii. Un fel de socialism cu respectul drepturilor spirituale ale individului, cam cum il vede J. B. Priestley. Dar acum lucrurile acestea nu sunt posibile. Trebuie să fim sau cu unii, sau cu alÈ›ii. Cum nu plec È™i nici nu am încercat să plec sau să mă gândesc la plecarea din È›ară, cum deci ramân aici, va trebui să mă adaptez realitățile din partea aceasta a lumii, pe care nu o iubesc in totul. Nu mă supără colectivizarea economică È™i egalizarea socială, dimpotrivă. Dar, Doamne, de ce e nevoie pentru realizarea acestora de brutalitate în relaÈ›iile între oameni, de prigonirea artei, È™tiinÈ›ei, culturii, de un conformism dogmatic? Ei nu înÈ›eleg sau nu vor să înÈ›eleagă că aÈ™a cum matematicile nu sunt marxiste si nici capitaliste, arta mare e dincolo de social, chiar dacă È™i conÈ›inutul e important si trebuie să exprime omenia. Humanismul meu e aproape de teorile celor de stânga, dar nu identic, mai ales în practica actuală.”
― Petru Comarnescu, PAGINI DE JURNAL , vol. I 1923 - 1947